Gina STOICIU, Acasă. Cei plecați în lume, București, Editura Pro Universitaria, 2022

Cartea este o colecție deosebită de eseuri și analize personale ale autoarei, care explorează diferite subiecte legate de adaptare (`a într-un spațiu nou`) (în legătură cu emigrarea?Poate ar fi util de precizat), mit, realitate politică, casă, acasă, prietenie și literatură.Nu există o teorie specifică care să încadreze întreaga lucrare, dar se pot identifica unele elemente teoretice, cum ar fi antropologia și filozofia, care sunt utilizate pentru a explora conceptul de prietenie.De asemenea, autoarea face referire la teorii ale literaturii și sociologiei, precum proiectul intelectual propus de Danilo Martuccelli și Anne Barreère, care sugerează o uniune între romanul realist și sociologie.Analizele autoarei sunt interesante, captivează și sunt bine scrise, oferind o perspectivă personală și profundă asupra subiectelor abordate.În comparație cu alte lucrări academice de profil, lucrarea nu urmărește o analiză riguroasă sau sistematică a subiectelor abordate, ci mai degrabă o explorare subiectivă și personală a acestora.Structurată în două părți, cartea debutează cu o poveste reală, a propriei vieți predestinate să aleagă exilul, ca apoi, în a doua parte, să abordeze dilema reîntoarcerii acasă.Visul plecării din țară a fost proiectul multor români care și-au dorit să scape de lagărul unui regim dictatorial, însă, odată cu acest curaj au venit și marile costuri.Intrând în partea de conținut, la un moment dat, apar diferite personaje interesante care sunt importante pentru povestea în desfășurare, cum ar fi Enache, care a fost ajutat de familia din Grecia a autoarei să emigreze în Canada.În acest sens, autoarea evidențiază puterea și importanța prieteniei, a sprijinului din partea altor conaționali în momentele de nevoie.Dificultățile și provocările sunt la început neobișnuite pentru orice persoană care emigrează și trebuie să accepte "a învăța a trăi" printre străini."Eram la capătul unei vieți.Eram la începutul unei alte vieți" (p.16).În esența acestei mărturisiri se regăsește sacrificiul schimbării din fenomenul dezrădăcinării."Sunt momente în viață în care exclamațiile existențiale vin de la sine, și ceea ce nu înțelegem ne revine sub formă de destin" (p.16).Citatul arată modul direct în care evenimentele independente pot deveni solidare, dar și cum acestea pot decide asupra (?) cursul vieții noastre.În acest sens, cartea oferă o largă perspectivă asupra modului în care deciziile pot fi influențate de evenimentele din jur, chiar și în momentele în care acestea sunt aparent fără legătură.Autoarea încearcă cu succes să provoace o datorie de conștiință, o introspecție care are scopul de a ne aminti despre cei care au ales o viață în exil, fie ca refugiați politici, fie ca emigranți economici.Diferența între cele două grupuri este totuși semnificativă: primii au fost forțați să plece din motive politice, iar cei din urmă și-au planificat plecarea pentru o viață mai bună.Cu toate acestea, ambele grupuri experimentează dificultăți, uneori neimaginabile pentru omul de acasă, în țara de destinație.Emigranții economic au pregătit cu atenție plecarea, au vândut bunurile și au strâns bani, dar au venit într-un mediu străin și au avut o uriașă nevoie de sprijin din partea românilor deja stabiliți.Rememorarea narativă a tinereții evocă marile particularități ale psihicului uman.Copilăria este prezentată ca o etapă a vieții în care se formează convingeri și emoții.Autoarea ne vorbește despre schimbările constante de locuință, care, la un moment dat, au îndepărtat-o pe ea și pe fratele ei de atașamentele locale.În schimb, adolescența este descrisă ca o perioadă a jocurilor pe stradă, a respectului pentru reguli și autoritatea școlară.Evocarea în care "copilăria este prima fabrică de convingeri și emoții" (p.47) descrie liantul puternic cu locul și nostalgia momentelor simple de fericire.Autoarea aduce în lumină perioada adolescenței sale, frumoasele călătorii și aventurile imaginare, amintindu-și despre fetele din clasă și despre influența exercitată de frumoasa fată, Laura.Autoarea își aduce aminte cu plăcere de profesoarele de chimie și de franceză, admirându-le meseria; dorindu-și să fie cosmopolită realizează, în mod misterios, că este foarte atrasă de limba franceză.Limbajul metaforic evocă marile visuri ale autoarei: "Cele mai frumoase călătorii și aventuri din adolescență au fost cele imaginare" (p.52).Pe o scală mai largă, autoarea își aduce aminte de evoluția socialismului din România din timpul vieții sale, începând cu anii 1950 și încheind cu plecarea din

Fetched live from OpenAlex and de-inverted. Abstracts are not stored in this database: the inverted indexes are 8.6 GB of the frame’s 9.3 GB of text, and the host has 13 GB free.